Xenia a privit foile câteva secunde, apoi și-a șters mâinile pe halat. Îi tremurau puțin, dar vocea, când a început să citească, era clară și sigură.
A tradus rar, frază cu frază. Fără grabă. Fără să se uite la ei.
A explicat cum drepturile de control treceau integral la partenerul străin. Cum fabrica urma să fie încărcată cu datorii. Cum muncitorii urmau să rămână fără salarii, iar conducerea să dispară liniștită, cu banii mutați în altă parte.
În sală se făcuse liniște. Sorin Petrescu se albise la față. Stoica nu mai zâmbea.
— Asta… asta nu e interpretarea corectă, a mormăit el.
— Este, a răspuns Xenia calm. Și mai e ceva. Contractul e deja semnat de cealaltă parte. Azi doar îl validați.
Stoica a izbucnit.
— Ieși afară! Acum!
Xenia a ieșit. Și-a luat găleata. A spălat holul. A spălat scările. A terminat tura ca în orice altă zi.
Seara, când a ajuns în garsoniera ei din Berceni, telefonul vechi a sunat. Număr necunoscut.
— Doamnă, sunt avocatul reprezentanței germane. Am fost informat că dumneavoastră ați semnalat o problemă gravă din contract. Am vrea să discutăm.
A doua zi, la fabrică, era agitație. Controale. Oameni în costume. Discuții șoptite.
Peste o săptămână, Andrei Victor Stoica nu mai era director. Plecase „pentru motive personale”. Se zvonea că urma un dosar penal.
Peste o lună, Xenia nu mai spăla scări.
Stătea într-un birou mic, cu o plantă pe pervaz și un steag al României pe perete. Consilier juridic. Salariul era de 6.500 de lei. Suficient cât să respire. Suficient cât să-și ducă mama la tratament fără să mai calculeze fiecare leu.
Într-o zi, a trecut pe lângă femeia de serviciu nouă. I-a zâmbit.
— Să știi că nu e nicio rușine în munca asta, i-a spus.
Pentru că adevărata rușine nu e să speli pe jos.
E să crezi că oamenii nu valorează nimic doar pentru că, la un moment dat, viața i-a pus într-un halat murdar.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.