Alina rămase acolo câteva secunde, sprijinindu-și mâinile pe marginea mesei. A simțit că ceva se sparge în ea. Nu brusc. Nu tare. Dar încet, ca un fir vechi care se rupe.
S-a întors și s-a dus în dormitor.
Ea a luat din dulap o geantă mare, cea pe care o foloseau rar la călătoriile mai lungi. A început să-și pună hainele în ea. Doar a ta. Fără grabă, fără lacrimi.
Olga apăru în prag.
- Ce faci acolo?
— Îmi fac bagajele.
-Unde te duci? – ridică ea vocea. – Crăciunul este chiar după colț!
Alina nu a răspuns. Ea a continuat să se plieze.
A intrat și Andrei, enervat.
- Eşti nebun? Avem musafiri mâine. Pune masa, ti-am spus!
Alina se uită la el. Pentru prima dată după mult timp, ea s-a uitat cu adevărat la el. Bărbatul în tricou era cocoșat, stomacul ieșind ușor în afară, telefonul lipit de mână. Destul de asta.
— Andrei, ai spus „avem musafiri”. Nu am fost invitat la nimic.
- Ce vrei sa spui?
- Nu sunt soţia ta. Sunt bucătarul tău. Contabilul dvs. O femeie care poate face totul.
a explodat Olga.
- Cum îți poți permite?! Casa asta este a mea! Pleacă de aici!
Alina și-a închis geanta cu fermoar.
- Asta fac.
Trecu calmă pe lângă ei. În sufragerie, a început să deșurubați becurile. Unul câte unul. Linişti. Doar o fisura metalica.
- Ești nebun! – a strigat Olga. – O să plătesc pentru ei!
— Le-am plătit din salariu.
Ea a oprit dispozitivele. A luat un multicooker, un cadou „de vis”. Ea a luat draperiile pe care le cumpărase. Chiar și un ștergător de parbriz.
Andrei este blocat.
- Alina… hai să vorbim.
— Vorbim de cinci ani. Ai tacut.
A ieșit din casă cu o geantă într-o mână și o plasă de țânțari în cealaltă. Pe coridor, aerul rece i-a lovit fața. Ea respiră adânc.
În noaptea aceea a dormit la o prietenă de la serviciu.
După Anul Nou, a închiriat o garsonieră mică, dar luminosă. Și-a schimbat numărul de telefon. Ea a cerut divorțul.
Două luni mai târziu, Andrei a sunat.
— Mama este bolnavă. Nu avem bani. Ne poti ajuta?
Alina se uită la pereții albi ai garsonierei. Pentru liniștea de acolo.
— Am obosit, Andrei.
Ea a închis.
În seara aceea a aprins becul. Doar unul. Și ea a zâmbit. Pentru prima dată, lumina era doar pentru ea.