Am condus-o pe mama într-o încăpere retrasă a vilei, unde organizatorii petrecerii păstrau câteva haine de rezervă pentru situații neprevăzute.
O femeie din echipa de protocol i-a adus un prosop și un șal.
— Îmi pare rău că ai trecut prin asta, i-am spus.
Mama a zâmbit obosit.
— Nu pentru mine îmi pare rău.
— Atunci pentru cine?
— Pentru tine. Ai iubit-o cu adevărat.
Am rămas câteva secunde în tăcere.
Avea dreptate.
Până în urmă cu câteva minute crezusem că voi petrece restul vieții alături de Bianca.
Când m-am întors în sala principală, muzica se oprise.
Invitații vorbeau în șoaptă.
Bianca mă aștepta lângă scenă, înconjurată de părinții ei.
— Adrian, cred că putem lămuri totul în privat.
— Nu.
Vocea mea a răsunat calm.
— Cred că este mai bine să lămurim acum.
Toate privirile s-au întors spre noi.
— Mama mea nu a alunecat.
Bianca a încercat să râdă.
— Serios? O să transformi asta într-o dramă?
— Nu. Tu ai făcut asta când ai împins-o.
Tatăl ei a intervenit imediat.
— Ai grijă ce acuzații faci.
Am scos telefonul.
— Nu sunt acuzații.
Am deschis aplicația firmei care administra sistemul de supraveghere al vilei.
Organizatorii îmi oferiseră acces complet încă din dimineața evenimentului.
Am proiectat imaginile pe ecranul uriaș din spatele scenei.
Înregistrarea era clară.
Se vedea cum mama încerca să se dea discret din calea fotografului.
Bianca se apropia de ea.
Își întindea mâna.
Și o împingea.
În sală s-a auzit un murmur.
Nimeni nu mai avea ce comenta.
Bianca s-a întors speriată spre mine.
— Adrian, a fost doar o glumă.
— O femeie de șaizeci și opt de ani împinsă într-o fântână este o glumă?
N-a răspuns.
Am făcut un pas înainte.
— Logodna noastră se încheie în acest moment.
Mama ei a izbucnit.
— Îți dai seama ce scandal vei provoca?
— Da.
— Presa va afla.
— Probabil.
— Și reputația voastră?
Am zâmbit.
— Reputația mea nu depinde de oamenii care își umilesc invitații.
În acel moment, telefonul a vibrat.
Era mesajul avocatului.
„Auditul preliminar a identificat mai multe nereguli financiare în cadrul grupului Dumitrescu. Recomand suspendarea imediată a tuturor negocierilor și notificarea partenerilor.”
Am blocat ecranul fără să spun nimic.
Nu era momentul.
Familia Dumitrescu încă nu știa că aproape jumătate dintre investițiile pe care se bazau depindeau de fondurile administrate de compania mea.
Nu aveam de gând să mă răzbun din orgoliu.
Dar nici nu puteam continua să fac afaceri cu oameni care considerau lipsa de respect o dovadă de superioritate.
Am luat-o pe mama de braț.
Înainte să ieșim, ea s-a oprit.
— Adrian.
— Da?
— Sunt mândră de tine.
Am simțit că acele patru cuvinte valorau mai mult decât toate contractele pe care le semnasem vreodată.
Am părăsit petrecerea fără să mă uit înapoi.
În zilele care au urmat, logodna a fost anulată oficial.
Partenerii financiari au fost informați despre rezultatele auditului, iar mai multe colaborări cu grupul Dumitrescu au fost suspendate până la clarificarea situației.
Nu m-am bucurat de prăbușirea lor.
Dar am înțeles că oamenii își dezvăluie adevăratul caracter nu atunci când câștigă, ci atunci când cred că nimeni nu îi poate opri.
Iar în seara în care și-a bătut joc de mama mea în fața a două sute de invitați, Bianca nu a pierdut doar un fond de zeci de milioane de lei.
A pierdut singurul om care ar fi fost dispus să-i rămână alături pentru tot restul vieții.