Dispariția sa a fost întâmpinată cu profundă tristețe de colegi și foști elevi, care vorbesc despre o prezență discretă, dar esențială, în viața școlii.
Despre profesoara Dan Valeria, cei care au lucrat alături de ea amintesc răbdarea, rigoarea și apropierea de copii. În mesajele transmise la nivelul colegiului, ea apare drept figura care a știut să facă știința accesibilă și să cultive respectul pentru muncă. Unii dintre foștii elevi au rezumat într-o frază sentimentul generațiilor care i-au trecut prin clasă: „la care își era drag să mergi la oră”.
Cine a fost profesoara Dan Valeria
Cadru didactic apreciat la Colegiul Național „Grigore Ghica” din Dorohoi, Dan Valeria a predat chimie timp de ani buni, devenind un reper pentru comunitatea educațională locală. Colegii o descriu ca pe un profesor care a combinat rigoarea laboratorului cu empatia față de fiecare elev. Fie că pregătea elevi pentru teze ori pentru examene, fie că lucra la nivel de bază cu clase întregi, și-a păstrat constant standardele înalte și grija pentru detaliu.
În școală, amprenta ei a însemnat nu doar rezultate, ci și atitudini: curiozitate autentică, seriozitate, dar și bucuria de a descoperi lumea substanțelor și a reacțiilor. Pentru mulți adolescenți, orele sale au reprezentat primul contact real cu metoda științifică, cu experimentul gândit pas cu pas și cu respectul pentru muncă în echipă.
Mesajul colegilor de la Colegiul Național „Grigore Ghica”
Colectivul liceului a transmis un mesaj emoționant, în care a subliniat rolul profund pe care profesoara l-a jucat în formarea elevilor și în cultura instituției.
„Doamna profesoară Dan Valeria a fost, pentru generații întregi de elevi, mult mai mult decât un profesor de chimie. A fost un îndrumător, un model şi o prezență caldă în viața şcolii noastre. Cu o vocație pedagogică autentică, a ştiut să transforme rigoarea ştiinței în pasiune, să aprindă curiozitatea minților tinere şi să formeze caractere drepte. Colegii o vor păstra în amintire ca pe o ființă de o integritate desăvârşită, mereu dispusă să ofere un sfat, un cuvânt de îmbărbătare sau un zâmbet cald.
Prezența sa în colectivul nostru a fost un privilegiu. Numele doamnei profesoare Dan Valeria va rămâne viu în amintirea tuturor celor care au avut privilegiul să o cunoască — elevi, colegi, părinți. Lumina pe care a aprins-o în sufletele celor din jur nu se va stinge”.
În cuvinte simple, dar apăsate, colegii surprind ceea ce mulți își amintesc: un profesor cu vocație, atent la nevoile celor din fața catedrei, gata oricând să explice încă o dată, să încurajeze și să deschidă drumuri. Sub acest portret se regăsesc generații întregi de elevi care au învățat că „rigoarea” și „umanitatea” pot coexista în aceeași sală de clasă.
Reacțiile celor apropiați vorbesc despre discreție și integritate. În laborator ori la clasă, profesoara Dan Valeria cultiva răbdarea, nota corect și încuraja perseverența. Era acel profesor despre care se spune, cu afecțiune, că „te învață cum să înveți”, iar acest lucru se vedea în încrederea pe care o căpătau elevii atunci când se confruntau cu concepte complicate sau cu exerciții de sinteză.
Absența sa lasă un gol în rândul cadrelor didactice și în inimile celor formați de ea. În aceste zile, mulți rememorează orele în care ecuațiile reușeau să devină povești și regulile se transformau în deprinderi solide. În această pierdere, rămân vii lecțiile și modelul de conduită pe care l-a oferit, așa cum subliniază și mesajul transmis de școală.