Dorin Cuibariu, unul dintre clarinetiştii emblematici ai scenei folclorice din zona Banatului, a murit pe 24 iunie 2026, la vârsta de 80 de ani. Anunţul trimis în cursul zilei a stârnit emoţie şi tristeţe în rândul comunităţii muzicale locale şi al publicului care i-a urmărit cariera de-a lungul deceniilor.
Carieră şi contribuţii la tradiţie
Cu o activitate care s-a întins pe mai multe generaţii, Dorin Cuibariu a fost apreciat pentru timbrul autentic al instrumentului său şi pentru modul în care a interpretat repertoriul bănăţean. A cântat alături de numeroase ansambluri şi formaţii locale, fiind solicitat la petreceri, festivaluri şi manifestări culturale unde clarinetul joacă rolul de locomotive a horelor şi a cântecelor populare.
Repertoriul său era ancorat în tradiţie, dar reda melodiile cu o naturaleţe care transmitea publicului bucuria şi istoria locului. Colegii şi discipolii îl descriu ca pe un om blând, dar exigent pe scenă — o combinaţie care i-a câştigat respectul şi a contribuit la formarea unor generaţii de muzicieni locali.
Anunţul morţii şi reacţiile comunităţii
Anunţul a fost făcut public de Liliana Laichici, interpretă de muzică populară şi manager al Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Timiş. În mesajul transmis, ea a exprimat durerea comunităţii:
„Tocmai am aflat că suntem şi mai săraci… Dumnezeu să te odihnească, Nea Dorine! Îţi mulţumesc pentru că ne-ai bucurat inimile atâţia ani cu muzica ta!”
Mesajele de condoleanţe au sosit rapid din partea colegilor de breaslă, a prietenilor şi a ascultătorilor. Mulţi au amintit serile în care interpretările sale transformau orice petrecere într-o experienţă memorabilă şi au subliniat implicarea sa în educarea tinerilor muzicieni, care au beneficiat de experienţa şi sfaturile sale practice.
Evenimentele comemorative urmează să fie stabilite în zilele următoare; organizatorii discută despre recitaluri şi momente în care interpreţi din generaţii diferite să cânte în memoria lui, readucând astfel în faţa publicului amintirea vocaţiei sale pentru păstrarea repertoriului tradiţional.
Deşi detaliile legate de ceremonia funerară nu au fost anunţate imediat, apropiaţii familiei au transmis că locul şi data înmormântării vor fi comunicate atunci când acestea vor fi stabilite. Până atunci, comunitatea folclorică reflectă asupra parcursului său artistic şi asupra modului în care un instrument — clarinetul — a devenit prin interpretarea sa o voce a regiunii.
O secvenţă din memoria colectivă: sunetul clarinetului lui Cuibariu rămâne pentru mulţi un reper al serilor dedicate muzicii populare bănăţene, un ecou al tradiţiei pe care a ajutat-o să reziste.
În următoarele zile, scenele locale vor oglindi pierderea prin evenimente şi amintiri, iar discuţiile despre moştenirea sa artistică se vor purta atât în case, cât şi pe scenă sau în sălile în care folclorul continuă să pulseze. Înregistrările şi amintirile care există deja rămân martori ai contribuţiei sale la patrimoniul muzical al Banatului.
Ultimele gesturi de preţuire ale comunităţii vor încerca să transpună durerea în omagii muzicale — exact aşa cum Dorin Cuibariu a făcut de atâtea ori: prin sunet, ritm şi comuniune la petrecere.