Un bărbat de 70 de ani aflat în vacanță în Florida, venit din Alabama, a murit pe masa de operație după o eroare medicală gravă: chirurgul i-a îndepărtat ficatul în locul splinei.
Potrivit familiei, intervenția a fost recomandată ca urgență, după ce pacientul a ajuns la spital acuzând dureri în partea stângă a abdomenului.
Avocatul soției afirmă că bărbatul intenționa inițial să revină acasă pentru tratament, însă medicul i-ar fi explicat că o amânare ar putea conduce la complicații serioase. În final, pacientul a acceptat operația pe loc. Procedura, programată drept o splenectomie, s-a transformat într-o tragedie fără precedent descrisă de apropiați drept o confuzie între organe vitale.
Ce s-a întâmplat în sala de operație
În timpul intervenției, chirurgul a îndepărtat organul greșit. Martorii medicali și documentele interne urmează să clarifice minut cu minut lanțul deciziilor, dar un detaliu a uluit opinia publică: declarația celui care a condus operația. În fața colegilor, acesta ar fi spus că nu a putut distinge clar organele, afirmație care a stârnit revoltă.
„Nu am putut observa diferența dintre cele două organe”
Diferențierea splinei de ficat reprezintă, în mod obișnuit, o etapă elementară în practica chirurgicală. Ficatul este un organ mult mai voluminos și se află predominant în cadranul superior drept, pe când splina se găsește în stânga sus și are dimensiuni reduse. În plus, intervențiile de acest tip se bazează, de regulă, pe imagistică preoperatorie și pe verificări succesive în sala de operație, astfel încât echipa să confirme identitatea structurii înainte de secționare.
Echipa operatorie ar trebui să urmeze pași standardizați: „time-out” chirurgical, confirmarea diagramei anatomice, revizuirea investigațiilor, precum și o comunicare clară între chirurg, anestezist și asistenți. Rămâne neclar ce anume a eșuat aici și în ce moment s-a produs ruptura de protocol. Pacientul, deja fragil, nu a mai putut fi stabilizat, iar deznodământul a fost fatal.
Întrebări pentru spital și autorități
Cazul deschide o listă lungă de întrebări pentru conducerea spitalului și pentru organismele de supraveghere medicală: cum au fost verificate competențele chirurgului, ce nivel de supervizare exista în sală, au fost respectate procedurile de identificare a organelor și cum s-au documentat deciziile intraoperatorii? O anchetă internă și una externă sunt așteptate pentru a stabili responsabilități și pentru a preveni repetarea unei asemenea tragedii.
Familia a angajat deja un reprezentant legal și solicită transparență totală. Se cer dosarele medicale, foile de observație, rapoartele de anestezie și înregistrările din blocul operator. În paralel, rudele întreabă dacă pacienților le-a fost oferită alternativa unui transfer sau a unei a doua opinii înainte de a se decide intervenția.
Specialiști independenți subliniază că, în urgențe, deciziile sunt rapide, dar tocmai de aceea protocolele de siguranță devin esențiale. Marcarea preoperatorie, corelarea cu imagistica, verificarea poziției anatomice și confirmarea verbală în echipă pot salva vieți. În mod obișnuit, aceste etape sunt concepute pentru a elimina riscul unei confuzii care, altfel, ar fi de neconceput: îndepărtarea unui organ sănătos în locul celui bolnav.
Pentru pacienții aflați departe de casă, recomandarea experților este să ceară, atunci când timpul o permite, explicații detaliate despre diagnostic și opțiuni de tratament, să noteze riscurile și beneficiile, precum și să întrebe explicit despre posibilitatea unui consult suplimentar. Astfel de pași, chiar și într-o destinație turistică, pot oferi un plus de siguranță într-un moment critic.
Între timp, familia așteaptă răspunsuri punctuale privind actele medicale, procedurile urmate și declarațiile personalului care a fost prezent în sală, pentru a înțelege cum a fost posibil ca o splenectomie plănuită să se transforme într-o intervenție letală asupra ficatului.