Teodora l-a recunoscut imediat. Tatăl băiețelului.
Bărbatul s-a uitat în jur, dezorientat o clipă, apoi privirea i s-a oprit asupra ei. I-au tremurat buzele.
— Dumneavoastră sunteți… doamna doctor?
Teodora a încuviințat încet, prea obosită ca să mai spună ceva.
În secunda următoare, omul s-a prăbușit în genunchi pe asfalt.
— Mi-ați salvat copilul… mi-ați salvat tot ce aveam pe lume…
Rudele mirelui au amuțit. Doamna Maria a făcut un pas înapoi, ca și cum cineva i-ar fi tras pământul de sub picioare.
— Ce copil? a bâiguit ea.
Bărbatul s-a ridicat greu și s-a întors spre ea, cu o privire tăioasă.
— Nepotul dumneavoastră. Băiatul fratelui dumneavoastră. Copilul care a fost adus azi-noapte la spital, între viață și moarte.
S-a lăsat o liniște apăsătoare. Muzica din sală continua să cânte vesel, dar afară nimeni nu mai respira normal.
— Nu… nu se poate… a șoptit cineva din mulțime.
— Patru ore a stat cu mâinile în sângele copilului meu, a continuat bărbatul. Patru ore în care putea să plece, dar n-a plecat. Dacă nu era ea, acum mergeam la morgă, nu la nuntă.
Doamna Maria s-a prins de brațul unei rude. Fața i se albise complet.
Andrei a apărut atunci în ușă. Era îmbrăcat în costum, cu cravata ușor strâmbă și cu un pahar de șampanie în mână. A privit scena, nedumerit.
— Ce se întâmplă aici?
Când și-a văzut mama aproape leșinată și pe Teodora stând dreaptă, cu rochia de mireasă mototolită, a înțeles.
— Teodora… de ce n-ai intrat?
Ea l-a privit calm, pentru prima dată fără durere.
— Pentru că mama ta m-a dat afară. Pentru că ai lăsat să se întâmple asta.
Bărbatul cu SUV-ul s-a apropiat de Andrei.
— Femeia asta a ales viața copilului meu în locul propriei nunți. Dumneata ce ai ales?
Andrei a deschis gura, dar nu i-a ieșit niciun cuvânt.
Atunci, ceva s-a rupt definitiv.
Teodora și-a dat jos voalul încet. L-a ținut o clipă în mâini, apoi l-a lăsat pe capota mașinii negre.
— Am ales corect, a spus ea simplu. De data asta, și pentru mine.
S-a întors și a plecat, cu pași liniștiți, de parcă ar fi ieșit dintr-o viață care nu mai era a ei.
După câteva luni, Teodora s-a mutat într-un apartament mic, aproape de spital. Muncea mult, dormea puțin, dar avea liniște.
Într-o dimineață, a primit un desen la cabinet. Un soare mare, un spital și o femeie cu halat alb.
„Pentru doamna care m-a adus înapoi la mama”, scria stângaci dedesubt.
Teodora a zâmbit. Pentru prima dată, fără oboseală.
Unele alegeri te costă o nuntă.
Dar îți salvează sufletul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.