În momentul în care am pomenit de avocat, Radu și-a schimbat expresia.

— Ce dosar? a întrebat.

I-am spus că, după ce descoperisem accesarea porții cu un cod obținut fără acordul meu, avocata pregătise toate dovezile: mesajele, conversațiile din grup, declarația lui Sorin și istoricul sistemului de acces. Nu depusesem încă nicio plângere. Dar dacă încerca să intre sau dacă provoca distrugeri, documentele erau gata.

Mama a început imediat să spună că „totul fusese doar o neînțelegere”. Atunci Sorin, care venise și el la petrecere, a recunoscut în fața tuturor că Radu îi dăduse 2.500 de lei pentru cod și îi spusese: „Lasă că intrăm noi, Andrei doar face pe supăratul.”

Pentru prima dată, tata nu m-a certat pe mine. S-a întors spre Radu și l-a întrebat dacă este adevărat. Radu a încercat să spună că voia doar să salveze petrecerea, dar deja nimeni nu-l mai privea la fel.

Le-am spus că evenimentul lor nu va avea loc la mine și că trebuie să plece. Comisarul nu a făcut scandal și nu a amenințat pe nimeni. A spus doar calm că, dacă proprietarul nu își dă acordul, discuția se termină acolo.

În mai puțin de douăzeci de minute, strada s-a golit. Cei mai mulți dintre rude au plecat enervați, dar nu pe mine. Unii nici măcar nu știau că refuzasem petrecerea. Radu le spusese că „fac figuri în ultimul moment”.

După două zile, mama a venit singură la mine. Nu și-a cerut scuze perfect și nici nu s-a schimbat peste noapte. Dar pentru prima dată mi-a spus: „Cred că am fost obișnuiți să presupunem că tu cedezi.” I-am răspuns că tocmai asta se terminase.

Cu Sorin am întrerupt legătura pentru o perioadă. După câteva luni, mi-a returnat cei 2.500 de lei pe care îi primise de la Radu și și-a cerut scuze. I-am acceptat scuzele, dar nu i-am mai dat niciodată acces la proprietate.

Radu nu și-a cerut scuze. În schimb, nu a mai încercat niciodată să organizeze ceva la mine fără să întrebe. Poarta a rămas încuiată, firma mea a început să primească tot mai multe rezervări, iar în vara următoare curtea a fost ocupată aproape în fiecare weekend.

Și, poate cel mai important, de atunci nimeni din familie nu mi-a mai spus „nu complica lucrurile” atunci când spuneam nu. Pentru că în sfârșit înțeleseseră că faptul că sunt fratele care se descurcă singur nu înseamnă că sunt și fratele de care se poate profita.