La 21 ianuarie 2026, autoritățile au anunțat o schimbare importantă pentru cumpărătorii și vânzătorii de vehicule.
O nouă lege stabilește, mai clar decât până acum, cine achită taxele și costurile asociate tranzacțiilor auto – de la achiziția propriu-zisă până la înmatriculare și predare.
Ce prevede noua lege
Textul normativ introduce reguli explicite privind împărțirea cheltuielilor între părți, astfel încât prețul final să fie ușor de înțeles. Comerciantul (dealerul sau importatorul) are obligația de a prezenta transparență completă asupra tuturor costurilor ce îi revin și de a le include în oferta comercială. Cumpărătorului îi revin, de regulă, taxele publice percepute de autorități pentru înmatriculare, eliberarea documentelor și obținerea plăcuțelor.
Actul normativ cere ca oferta să conțină un preț total „la cheie”, în care să fie separate clar componentele comerciale (servicii de livrare, pregătire pentru drum, eventuale comisioane) de taxele publice. Practic, clientul vede cât plătește către comerciant și cât reprezintă obligații către stat. Sunt descurajate costurile adăugate pe parcurs, fără acord explicit al cumpărătorului.
În ceea ce privește regimul fiscal, sunt detaliate situațiile în care se aplică TVA la vehicule noi sau rulate, astfel încât cumpărătorii să știe din start dacă taxa este inclusă în prețul afișat ori se evidențiază separat pe factură. De asemenea, se clarifică responsabilitățile în formulele de finanțare: la leasing, de exemplu, se delimitează cheltuielile suportate de finanțator de cele datorate de utilizator pe durata contractului.
Legea mai impune ca toate taxele obligatorii să fie comunicate înainte de semnarea contractului și ca documentele de ofertare și de vânzare să fie aliniate. Orice modificare ulterioară trebuie acceptată în mod expres de cumpărător, în scris.
Impactul pentru șoferi și comercianți
Pentru clienți, efectul imediat este creșterea clarității: dispare ambiguitatea privind „cine plătește ce”. Comparațiile între oferte devin mai ușoare, iar riscul de costuri neprevăzute se reduce. Cumpărătorii pot solicita din start o situație de plată detaliată – preț vehicul, servicii comerciale, înmatriculare, taxe locale, polițe obligatorii – și o pot atașa contractului.
Comercianții vor avea obligații sporite de informare și documentare. Asta înseamnă formulare standardizate, explicații la momentul ofertării și menționarea explicită a serviciilor opționale. Practicile de tip „taxe la livrare” incluse abia la final sunt limitate prin cerința de afișare și accept explicit. În același timp, regulile uniforme ajută rețelele de distribuție și importatori să aibă procese previzibile în relația cu clienții.
Pentru tranzacțiile cu vehicule rulate între persoane fizice, principiul rămâne același: părțile stabilesc prețul, iar cheltuielile publice aferente transferului și înscrierii în circulație sunt, în mod obișnuit, achitate de viitorul proprietar. Impozitul local pe mijloacele de transport devine datorat de noul deținător din momentul înregistrării la autoritatea locală competentă.
Un scenariu uzual: la cumpărarea unui autoturism nou, comerciantul suportă costurile comerciale pe care le include în prețul afișat (pregătire, verificări, documente interne), iar clientul achită taxele publice legate de înmatriculare și eliberarea plăcuțelor, plus TVA acolo unde se aplică. Dacă se optează pentru servicii suplimentare – extensii de garanție, asistență rutieră, accesorii – acestea trebuie bifate separat, cu preț distinct.
Ce e util înainte de semnare: cereți o ofertă „la cheie”, cereți detalierea sumelor comerciale vs. taxe publice, verificați dacă TVA este inclusă sau nu, analizați costurile de leasing pe toată perioada și păstrați toate documentele transmise de vânzător. Orice neclaritate trebuie lămurită în scris, pe documente care însoțesc contractul.