O călugăriță tânără merge la clinică pentru controlul medical anual de rutină. Medicul de gardă este un doctor tânăr, cunoscut ca fiind destul de pus pe șotii. Văzând-o pe călugăriță atât de serioasă și solemnă, decide să-i facă o mică glumă.
După câteva întrebări de rutină, doctorul adoptă o alură gravă și spune: — „Sora mea, nu știu cum să vă spun asta… dar rezultatele inițiale ale analizelor arată că sunteți însărcinată în două luni.”
Călugărița nu scoate vreun strigăt, nu intră în panică și nu plânge. Stă pur și simplu acolo, calmă, își închide carnețelul, își împachetează geanta și se ridică să plece. Șocat de lipsa ei de reacție, doctorul strigă repede:
— „Stăriți, Sora mea! Nu sunteți șocată sau îngrozită? Nu vreți să spuneți nimic?”
Călugărița se întoarce, se uită direct în ochii lui și spune blând:
— „O, nu sunt speriată. Mă gândesc doar la omul de la mentenanță de la mănăstire. Ne spunea mereu că grăsimea pe care o folosește la lumânările de pe altar este de cea mai bună calitate. Se pare că a mințit.”
Călugărița și șoferul de camioane secretos
O călugăriță tânără călătorea prin țară pentru a vizita o mănăstire nouă. Autobuzul ei s-a stricat în pustiu, iar următorul autobuz nu era programat decât abia a doua zi. Rămasă blocată la un popas izolat pentru camioane, a zărit un șofer masiv de camion care era pe plecare cu un TIR uriaș.
S-a îndreptat spre el și l-a întrebat politicoasă: — „Mă scuzați, domnule, dar mergeți cumva spre următorul oraș? Sunt călugăriță și am mare nevoie să ajung la destinație în seara asta.”
Șoferul de camion, un bărbat cu aspect dur dar cu o inimă mare, a dat din cap: — „Sigur că da, Sora mea. Urcați, dar trebuie să vă avertizez: am un mic obicei de a vorbi singur când conduc, iar uneori limbajul meu nu este tocmai potrivit pentru biserică.”
Călugărița a zâmbit: — „Nu vă faceți griji, fiul meu. Eu am un altfel de «veșmânt» (n.t. joc de cuvinte în engleză între habit = obicei/veșmânt monahal), și sunt o ascultătoare foarte bună.”
Au mers vreo două ore în tăcere confortabilă. Deodată, un cerb mic a ieșit în trombă pe autostradă, direct în fața camionului. Șoferul a călcat frâna, a tras tare de volan și a ratat animalul la limită.
Scuturat și frustrat, șoferul a dat drumul unei șir de înjurături groaznice, descărcându-și furia pe cerb. O secundă mai târziu, și-a amintit de pasagera lui sfântă. S-a înroșit la față, s-a uitat la călugăriță și și-a cerut scuze profunde: — „O, Sora mea! Îmi pare atât de rău! Am uitat complet că sunteți aici. Vă rog să-mi iertați limbajul oribil.”
Călugărița l-a bătut ușor pe braț și i-a spus cu un zâmbet calm și dulce: — „O, nu vă faceți griji, dragă. De fapt, tocmai am învățat o mulțime de cuvinte noi. Dar spuneți-mi… ce naiba e acela un «cerb»?”